Tuesday , 22 August 2017

Home » Din Oraș / Județ » Clujul, prin ochii primilor călători străini care l-au vizitat.

Clujul, prin ochii primilor călători străini care l-au vizitat.

Anul acesta Clujul împlinește 700 de ani de la acordarea privilegiilor de oraș. Micul târg medieval de la 1316, întins pe numai șapte hectare, în jurul Pieței Muzeului, cu case de lemn și străzi de pământ care se înnoroiau la fiecare ploaie, a ajuns între timp cel mai mare oraș dintre Budapesta și București. A fost Capitală Europeană a Tineretului în anul care abia a trecut și vrea să fie Capitală Culturală a continentului în 2021.

ClujBastionulCroitorilorUmanistul italian Antonio Bonfini de la curtea regelui Matia Corvin a lăsat una dintre primele descrieri ale Clujului, văzut prin ochii unui străin, în lucrarea „Rerum Hungaricum Decades”. Despre această lucrare se știe că a fost comandată în 1488 de regele Ungariei și nu era încă finalizată în 1490, anul în care a murit. Iată ce scria Bonfini despre orașul de la poalele Feleacului:

 

[În Transilvania] Sunt foarte multe orașe prea alese, dintre care Sibiul, Brașovul, Clujul, Bistrița și multe altele întemeiate și locuite de coloniști germani pe care noi îi numim sași. (…) Orașul Cluj, în germană Klausenburg, care după tradiție ar fi fost odinioanră Zeugma, este strălucit și prin așezare și prin mijloacele sale și abundența de toate bogățiile și prin negustori. (…)

Stephanus Stieröchsel, latinizat Taurinus, a fost un prelat catolic care a ajuns în Transilvania în 1517, ca prepozit de Alba Iulia și vicar general al episcopului Transilvaniei, Francisc Varday. În 1519 a publicat un poem istoric intitulat „Stauromachia, idest Cruciatorum Servile Bellum”. În notele explicative ale acestei lucrări, el furnizează și o succintă descriere a Clujului. Spre deosebire de Bonfini, care, cu aproximativ două decenii înainte, nu menționa populația locală maghiară, Taurinus menționează paritatea politică la nivel local între germani și unguri:

„Orașul Cluj al Transilvaniei este mai frumos pe din afară, mulțumită zidurilor ce-l înconjoară, decât pe dinăuntru, cu clădirile înălțate acolo. Este locuit de sași amestecați cu unguri. Judele și consulii sunt aleși pe rând în fiece an, și ei toți își cinstesc  senatorii: aceștia pe ungur și aceia pe sas.”

Giovanni Andrea Gromo, mercenar italian în slujba principelui transilvan Ioan Sigismund Zapolya, a realizat o descrierea amplă a Transilvaniei, scrisă în 1566-67. Clujul descris de Gromo este „cheia întregii țări (a Transilvaniei – n.r.)”, un oraș prosper, în plină ascensiune economică, unde există deja o suburbie românească:

(…) Cluj, oraș comercial mare și bine clădit, cu ziduri puternice, după felul obișnuit mai de mult, și cu numeroase turnuri, situat pe loc șes într-o vale fermecătoare între două dealuri, printre care curge un râu cristalin. Acest oraș este locuit în parte de unguri, în parte de sași. Dregătoriile orășenești se împart pe din două între cele două națiuni, iar sfatul orășenesc se schimbă în fiecare an, fiind când dintr-o naționalitate când din cealaltă. Catedrala de acolo este foarte cunoscută și este folosită de ambele națiuni pentru slujba divină luterană și are o orgă minunată, deosebit de bună. În afara zidurilor acestui oraș se găsesc trei suburbii, una spre sud, care se întinde în lungime nu mai puțin de o milă, a doua către nord-vest, care se întinde pe două mile bune și a treia spre est, și ea destul de întinsă, totuși mult mai mică decât celelalte două. Aceste trei suburbii sunt alcătuire în cea mai mare parte din case de lemn și una e locuită de sași, a doua de unguri și a treia de români. Întreg orașul este construit din piatră, cu cele mai frumoase case și străzi (…) știu că el este oarecum cheia întregii țări”

cetatea-clujului

În 1598 era perioada în care Clujul începea să se afirme ca „Transilvaniae Civitas Primaria”, rivalizând pentru prima dată cu Sibiul, ca importanță și influență. Despre aceasta scrie în 1598 și venețianul Giorgio Tomasi, secretar al principelui Sigismund Báthory.

„Clujul ține pasul cu el în privința clădirilor, dar ca întindere e mai prejos, fiind ceva mai mic decât Sibiul. Este așezat la poalele unor dealuri falnice și înconjurat de un zid înalt, despărțit prin turnuri după stilul de construcție mai vechi. Are o populație foarte numeroasă, mai ales în suburbii care ocupă mult spațiu îm afară. (…) Clujul face negoț cu tot felul de mărfuri cu austriecii, ungurii, polonii și cu alte națiuni, având din belșug toate lucrurile trebuitoare traiului omenesc”.

Scriitorul și matematicianul David Frölich a vizitat Transilvania în 1630 în „epoca de aur” a Principatului, la un an de la moartea marelui principe Gabriel Bethlen și înscăunarea unui alt mare domnitor, Gheorghe Rákóczy I. În descrierea Clujului, el indică, pentru prima dată, și două obiective turistice, avant la lettre:

„Clujul, lângă râul Someș, este un oraș întins, bine populat, vestit pentru târgurile sale și ieftinătatea cerealelor. Este locuit mai ales de fotinieni (unitarieni – n.r.) care au în mână conducerea. Aici locuiesc unguri care în celelalte șase orașe (săsești – n.r.) nu sunt primiți în rândul orășenilor. Principele Transilvaniei a convocat aici de mai multe ori dieta țării. Aici se poate vedea casa în care s-a născut Matei Corvinul și aceea în care s-a născut Ștefan Bocskay.”

sursa: clujtravel

Clujul, prin ochii primilor călători străini care l-au vizitat. Reviewed by on . Anul acesta Clujul împlinește 700 de ani de la acordarea privilegiilor de oraș. Micul târg medieval de la 1316, întins pe numai șapte hectare, în jurul Pieței M Anul acesta Clujul împlinește 700 de ani de la acordarea privilegiilor de oraș. Micul târg medieval de la 1316, întins pe numai șapte hectare, în jurul Pieței M Rating:

[instagram-feed]
scroll to top