Povestea fraţilor “Klitschko de România” care au dus boxul clujean pe culmile performanţei

Vasile şi Viorel Morovan, mândriile boxului clujean, au trecut printr-o copilărie dificilă, ca să facă parte apoi din cea mai tare generaţie de boxeri pe care a avut-o vreodată România. Au fost colegi cu Leonard Doroftei, Francisc Vaştag şi Mihai Leu. Performanţele i-au făcut mari şi au demonstrat că boxul este o artă. Vasile recunoaşte totuşi că începuturile nu au fost deloc uşoare. Fratele său mai mare, care practica deja boxul, i-a dat cele mai mari bătăi de cap.

“Fratele meu a fost primul meu idol şi tot el încerca să mă convingă să nu fac acest sport pentru că el ştia că e un sport greu, unde se primesc pumni, nu doar se dau, şi am început să fac box pe ascuns la altă sală, nu unde se antrena fratele meu. Într-o zi a venit şi m-a prins că nu am oprit antrenamentele; m-a ameninţat că mă bate dacă mai fac box , dar până la urmă a acceptat. Mi-a spus să merg la el la sală, să fiu măcar sub îndrumarea lui şi să ştie ce fac. La antrenamente chiar aveam dispute destul de înverşunate de multe ori şi antrenorul nostru, Vasile Mîrza, pe care trebuie să îl amintesc neapărat pentru că a fost primul meu antrenor, intervenea întotdeauna şi îi spunea fratelui meu să mă ia mai uşor. Datorită fratelui meu am crescut în valoare şi el e omul care stă la baza tuturor performanţelor mele sportive”, recunoaşte Vasile.
I-a călcat repede pe urme fratelui său şi a devenit la fel de bun. Performanţele i-au pus faţă în faţă la Campionatul Naţional de Seniori, din 1991, pe vremea când “juniorul” era la Clubul Sportiv Dinamo, iar Viorel la Carbochim Cluj. “Am ajuns amândoi în finala mare, iar pe vremea aceea lumea nu ştia cum să împartă titlul de campion. Astfel s-a reunit Colegiul de antrenori, de arbitri, Biroul Federal de atunci de la Federaţia Română de Box şi s-a hotărât în unanimitate să se acorde titlul de campion ambilor sportivi. Federaţia Internaţională de Box Amator şi cea de Box Profesionist, la orice nivel, nu permit lupta între fraţi”, îşi aminteşte fostul boxer.

Viorel a plecat în Emiratele Arabe pentru a preda arta boxului. Antrenează atât pugilişti profesionişti, cât şi amatori. Vasile a renunţat la box, dar s-ar întoarce oricând în ring, însă ca antrenor. Acum e arbitru internaţional de box şi îşi petrece tot timpul liber alături de familie. Îşi aduce aminte însă mereu de primul său antrenor, Vasile Mîrza, cel care l-a ajutat să devină mare, să câştige şase titluri de campion naţional. De asemenea, nu poate uita nici partida din 1992 cu Feri Vaştag, pe care o consideră cea mai grea din carieră. “Un meci greu l-am avut în compania prietenului meu, dar şi colegului de lot, Francisc Vaştag, la finala Centurii de Aur, din 1992. Atunci am simţit că într-adevăr sunt dominat din toate punctele de vedere, deşi era al doilea meci în care luptam contra lui. Cu un an înainte am jucat tot o finală cu el şi atunci am terminat meciul la puncte, a fost o partidă disputată, însă la Centura de Aur nu s-a întâmplat aşa. Am vrut mai mult, m-am aruncat în luptă, probabil că am riscat şi s-a terminat meciul în repriza a doua”, conchide Vasile Morovan.Viorel MorovanVasile Morovan

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.